ce iarna!

Desi sunt nascuta iarna si se spune ca iubim anotimpul cind am venit pe lume , de citiva ani parca nu mai iubesc iarna.

Parca e prea mult.Prea mult frig,prea multa zapada. Anul asta ne-a inghetat robinetul de apa si am fost nevoiti sa spalam vasele cu zapada, cum fac oamenii de la munte.Ca o bucuresteanca ce sunt, desi mi-am asumat mutatul la tara, mi s-a parut asa....oarecum.Sa spalam vasele cu zapada ?, dar ,de fapt ,de ce nu?Pana la urma e ceva natural, dar din pacate ne-am obisnuit prea mult cu lucruri de-a gata de la oras.
Cind ne-am mutat prima data la curte--impropriu spus curte ,ne-am cumparat un teren, platz cum se spune in zona, era in Timisoara, fara gard, fara fintina,fara curent,dupa o aventura cu stat in cort pe terenul nostru pina prin noiembrie( cu zapada pe cort), am reusit in sfirsit sa ridicam prin eforturi proprii o casuta cu 2 camere.Nascuti fjjnd la oras,toate bune si frumoase,casuta mica, frumusica,avea de toate,geamuri,usi, tigla noua, incepuse sa apara si mobila,dar.... uitasem ceva esential, ca deh ,la bloc te trezesti si te obisnuiesti cu toate conditiile.Uitasem ca trebuia sa incalzim casa cu ceva.Uitasem de soba. Atunci am realizat ca blocatar ca eram un pic rupti de realitate.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca am luat hotarirea de a ne  muta la curte--apartamentul ne sufoca--pt. ca asa am descoperit multe lucruri pe care nu le stiam,multe pe care le-am uitat si asa am descoperit cit de interesant e sa te apropii de natura si ce mare provocare e sa revii la un mod de viata simplu.