Balta Sarulesti

Cind ne-am mutat aici , n-am fost prea constienti de frumusetea locului si-a locurilor.Au trecut ceva ani si in afara faptului ca ne-am felicitat pentru alegerea facuta  ( aproape de Bucuresti, multa liniste ,faptul ca nu avem vecini multi , iar aia care sunt nu sunt galagiosi, etc.), am descoperit cit de frumoase sunt imprejurimile.Sotul meu a facut poze cu balta de linga noi, celebra balta Sarulesti, unde veneam cu parintii la pescuit cind eram mica, si unde nu m-as fi gindit niciodata ca am sa ajung sa ma mut.Daca am stii pe unde ne poarta viata pasii......

Caii lui nea Ion

Ne plac mult animalele, si mie si lui Dan si parintilor mei.Ar fi fost mai greu daca dragostea asta pt. animale n-ar fi fost impartasita de toti.De curind au inceput sa-mi placa caii. Nu am deloc experienta, nu stiu cum sa ma port cu ei, sincer chiar mi-e putin teama.Dan mi-a insuflat dragostea si admiratia fata de aceste superbe animale.Nu pot sa nu ma emotionez ,pur si simplu cind vad cita frumusete, cita perfectiune a lasat Dumnezeu pe pamint.In poze sunt caii vecinului nostru, nea Ion, fotografiati de Dan , acum doua veri, pe islaz in fata curtii noastre.Acolo ii priponea la pascut, si cam uita de ei ,de multe ori cind era foarte cald afara ,le duceam cite o galeata cu apa, desi sunt pretentiosi si nu beau sau maninca de la oricine ,sau din orice vas.Eu am crezut ca asa cum ne atasam noi de catei sau de pisici,devenind membri ai familiei, la fel se intimpla si cu cei care au alte animale, ma refer aici la cai.Dar din pacate , m-am inselat.De cind le-a facut poze sotul meu celor doi cai, vecinul a schimbat nu stiu citi pina acum.Probabil ca exista o ratiune a celor care procedeaza asa, dar indiferent care ar fi ea, nu cred ca as fi de acord cu ea.Bucurati-va de poze, asa cum ne bucuram si noi cind le revedem si ne aducem aminte de ei ,mai ales ca ea ,era de rasa( se si vede in poze), era de o delicatete extraordinara , deja se atasase de sotul meu, iar el , armasarul Bastanu pe nume ,era un mare smecher , de cite ori ii ducea Dan apa , sau se ducea sa-l mingaie ,il ciupea cu dintii de bluza.Pacat, mare pacat ca la noi ,animalele astea, si de fapt nu numai astea ,sunt bataia de joc a celor care considera ca pot sa dispuna de viata lor asa cum vor.

Curtea de la Sarulesti

Va arat citeva poze facute la noi in curte, in urma cu citiva ani, ce e drept.Sunt foarte mindra de rezultate, deoarece sunt nascuta la bloc, n-am avut bunici sau rude la tara de la care sa invat, tot ce am aplicat a fost din citite. Intre timp plantele au crescut, arata altfel, am sa fac poze cum se incalzeste vremea. Intr-una din poze se vede un butoi din lemn cu cercurile vopsite in rosu.Este un butoi fooooarte vechi, cumparat impreuna cu altele mai mari pentru vin, de la cei care ne-au vindut casa si care din pacate n-a mai putut fi folosit  ,la fel ca si celelalte ,iar eu le-am dat alta utilitate. Le-am curatat, le-am dat cu lazura culoare stejar, cercurile le-am vopsit cu rosu ca sa fie mai haioase, le-am umplut cu pamint, apoi am plantat diverse flori.Cel mai ingust( care era un butoi pt. tuica), deoarece avea capac bine fixat, a devenit suport pt. ghivece de flori.                       

Prispa din OSB

Pozele urmatoare sunt cu prispa casei noastre, despre care v-am mai spus, ca ne-am hotarit anul trecut sa o inchidem . Cea mai buna varianta a fost cea cu OSB, dupa care sotul meu a placat OSB-ul cu polistiren si apoi a tencuit.Pozele cu tencuiala urmeaza......

In imagine se vede casa noastra, cu prispa despre care scriam ca ne-am hotarat sa o inchidem.Suntem foarte incintati de rezultat, mai ales ca manopera ii apartine sotului meu,Dan.

Ne-am mutat in 2004 linga Bucuresti,iar terenul pe care l-am cumparat avea si casa veche pe el ,o casa din paianta.Initial am vrut sa darimam casa si sa construim o casa din lemn.Lasind la o parte mizeria pe care am am gasit-o dupa ce au plecat fostii proprietari(asta e o alta poveste),cind a ramas casa goala ,am descoperit o casa rezistenta , foarte prost intretinuta ,dar care merita renovata.Am trecut la munca, la inlocuit ferestre, curatat pereti ,zugravit ,etc.Norocul nostru ca ne pricepem, ne si place -lucru foarte important- si in doua luni si jumatate ,casa arata altfel.Fiind casa veche de tara (din pacate nu avem nici macar o singura fotografie din etapa aceea, desi am facut destule),mie mi s-a parut nepotrivit sa schimbam ferestrele vechi ,foooooarte vechi din lemn  ,cu ferestre moderne termopan. Zis si facut.Am cumparat din Bucuresti ferestre si usi noi din lemn de brad, le-am tratat ,le-am vopsit , aratau frumos, eram incintati.Din pacate ,n-am stiut cum se prezinta iernile in zona, la aprox.33 km. de Bucuresti , noi stam si linga balta, e multa umezeala, e mult mai frig decit in oras, asa ca ferestrele curind au inceput sa nu mai arate bine.Am fost nevoita sa le revopsesc in fiecare an , in incapatinarea mea de a nu strica aspectul casei.Totusi acum 3 ani, am hotarit sa schimbam ferestrele de lemn, cu ferestre termopan  ,pentru caldura mai multa si pentru ca se intretin mult mai usor.Am povestit toate astea, pentru ca in pozele pe care le voi posta despre modificarile facute casei, se vor vedea ferestrele noi, care nu cadreaza cu conceptia noastra despre cum ar trebui sa arate o casa de tara , din chirpici , renovata.Din pacate, am fost nevoiti sa ne adaptam.