Caii lui nea Ion

Ne plac mult animalele, si mie si lui Dan si parintilor mei.Ar fi fost mai greu daca dragostea asta pt. animale n-ar fi fost impartasita de toti.De curind au inceput sa-mi placa caii. Nu am deloc experienta, nu stiu cum sa ma port cu ei, sincer chiar mi-e putin teama.Dan mi-a insuflat dragostea si admiratia fata de aceste superbe animale.Nu pot sa nu ma emotionez ,pur si simplu cind vad cita frumusete, cita perfectiune a lasat Dumnezeu pe pamint.In poze sunt caii vecinului nostru, nea Ion, fotografiati de Dan , acum doua veri, pe islaz in fata curtii noastre.Acolo ii priponea la pascut, si cam uita de ei ,de multe ori cind era foarte cald afara ,le duceam cite o galeata cu apa, desi sunt pretentiosi si nu beau sau maninca de la oricine ,sau din orice vas.Eu am crezut ca asa cum ne atasam noi de catei sau de pisici,devenind membri ai familiei, la fel se intimpla si cu cei care au alte animale, ma refer aici la cai.Dar din pacate , m-am inselat.De cind le-a facut poze sotul meu celor doi cai, vecinul a schimbat nu stiu citi pina acum.Probabil ca exista o ratiune a celor care procedeaza asa, dar indiferent care ar fi ea, nu cred ca as fi de acord cu ea.Bucurati-va de poze, asa cum ne bucuram si noi cind le revedem si ne aducem aminte de ei ,mai ales ca ea ,era de rasa( se si vede in poze), era de o delicatete extraordinara , deja se atasase de sotul meu, iar el , armasarul Bastanu pe nume ,era un mare smecher , de cite ori ii ducea Dan apa , sau se ducea sa-l mingaie ,il ciupea cu dintii de bluza.Pacat, mare pacat ca la noi ,animalele astea, si de fapt nu numai astea ,sunt bataia de joc a celor care considera ca pot sa dispuna de viata lor asa cum vor.